sâmbătă, 25 martie 2017

#9 - Torres del Paine: răsăritul


Pusesem ceasul să sune la 1:30 dimineaţa. Ne-am propus să încercăm să vedem atracţia parcului Torres del Paine în cea mai bună lumină, cea a răsăritului. În mod normal, lumea doarme în unul din campingurile aflate la 1 oră, sau 2.5 ore distanţă. Noi însă nu am mai prins locuri acolo şi trebuie să facem o drumeţie de 4.5 ore. Sperăm să mai fie şi alţii care au aceeaşi idee şi să nu urcăm chiar singuri.

joi, 23 martie 2017

#8 - Torres del Paine: plaja


De dimineaţă ne trezim într-o mocirlă de toată frumuseţea. A plouat toată noaptea şi pare că nu are de gând să se oprească. Cortul este plin de noroi şi nu avem de ales decât să îl strângem aşa. Vremea rea ne afectează direct starea de spirit. Vrem soare...

luni, 20 martie 2017

#7 - Torres del Paine: amfiteatrul


Călătoritul este un act atât de egoist. O facem pentru a ne dezvolta ca persoane, pentru a învăţa despre lume şi pentru a ne umple sufletul cu frumos. Dar poate că o dată plin putem dărui şi altora, pentru a întoarce puţin din grandiosul primit, înapoi.

joi, 16 martie 2017

#6 - Torres del Paine: ploaia


Am trecut cu bine de noaptea trecută. Vântul a suflat destul de tare dar nu la fel ca în Dickson.

Şi azi avem plănuită o zi uşoară, de vreo 3 ore. Ne-am dat seama abia ieri că am fi putut să o legăm de traseul de mâine. Acum însă nu mai putem schimba planul făcut de acasă, pentru că suntem legaţi de rezervări.

Dimineaţă plouă mocăneşte din nou. Of, unde eşti soare? De câteva zile vremea s-a stricat şi chiar dacă soarele şi-a făcut apariţia în fiecare zi şi am putut vedea în depărtare, parcă tot ploaia a fost regină. Şi simt că am merita zile mai călduroase.

Traseul este scurt, iar din când în când este presărat cu puncte de belvedere spre un nou lac. De partea cealaltă a lui tronează munţii, învăluiţi în ceaţă. Şi cum mergem noi aşa agale, deodată Rareş se opreşte în faţa mea. Foarte aproape de noi se află un iepure, ce molfăie liniştit în iarbă. Mai târziu zărim încă doi şi înţelegem că aici suntem la ei acasă.

Ajunşi în camping, moralul ne e la pământ. Plouaţi, obosiţi, nemâncaţi, ne facem check-în-ul şi începem să rezolvăm problema cea mai stringentă: foamea. După, când merg la duş şi constat că totul arată impecabil, cel mai bine de până acum de departe, e ca şi cum cineva ar apăsa un buton de "refresh". Dintr-o dată lumea se vede cu alţi ochi.

Ziua a 6-a a trecut într-un ritm lent şi începem să zărim finalul traseului nostru. Înainte însă, mai avem de ajuns în două puncte de belvedere celebre ale parcului. Iar primul va fi mâine.


iepurilă






camping cu platforme


Rezumatul zilei:
distanţă:9.5 km
durată: 3h15min
D+: 255m

Articolul face parte dintr-o serie despre circuitul nostru în Torres del Paine, Patagonia (o imagine de ansamblu a traseului se găseşte în primul articol). Torres del Paine este cel mai cunoscut parc naţional din Chile, fiind vizitat anual de aproximativ 150 000 de turişti. Are o suprafaţă de 2420km2. 

Următoarele articole :
#7 - Torres del Paine: amfiteatrul
#8 - Torres del Paine: plaja

marți, 14 martie 2017

apusenii în pragul primăverii


Iubesc munţii şi natura în general şi mă bucur mereu să o explorez, să o cunosc, să îi învăţ capriciile. Recunosc însă că deşi sunt momente ale anului în care m-aş muta în vârful muntelui, sunt altele care abia aştept să treacă. Perioadele astea sunt două de fapt: înainte de venirea iernii şi acum, înainte de primăvară. Culorile maronii şi frigul nu reuşesc nicicum să mă convingă că sunt frumoase. Mai ales când mă gândesc cum arată acelaşi peisaj înverzit, sau în culorile toamnei, sau acoperit de zăpadă ...

sâmbătă, 11 martie 2017

#5 - Torres del Paine: lacul albastru


Primele ore ale zilei le petrecem lenevind. Ne simţim îndreptăţiţi după ziua de ieri şi nu ne grăbim să ieşim din saci. Nici la micul dejun nu suntem cu ochii pe ceas şi ne pierdem în poveşti cu un cuplu de americani. Adevărul e că suntem şi nevorbiţi după 4 zile în care nu am prea interacţionat cu lume.

duminică, 5 martie 2017

#4 - Torres del Paine: gheţarul


Ne trezim dimineaţă mai devreme decât zilele trecute. Azi avem un drum lung înainte. Afară însă e frig, întuneric şi plouă. O combinaţie care mă ţine nemişcată în sacul de dormit. Nu vreau să ies ... Jumătate de oră mai târziu apare lumina unei frontale pe cort şi primim imboldul de care avem nevoie să ne ridicăm. Când ieşim însă, constatăm ce puteam ghici şi dinăuntru: peste noapte ploaia a transformat campingul într-o adevărată mlaştină.

luni, 27 februarie 2017

#3 - Torres del Paine: pădurea


Şi azi pornim printre primii din camping. La puţin timp de la plecare, putem vedea de undeva de sus gheţarul Dickson şi lacul cu acelaşi nume. Intrăm apoi în pădure şi dintr-o dată mă simt ca acasă. Mirosul, foşnetul frunzelor,  susurul râului care se aude undeva în depărtare, toate îmi sunt familiare. În plus, nu sunt ţânţari, vânt sau soare puternic.

Înainte să venim aici am citit pe blogurile altora că vremea ar fi foarte schimbătoare. Nu că nu i-am crezut, dar e altfel când experimentezi pe pielea ta. Deşi suntem abia în a treia zi, nu doar o dată m-am regăsit bătută de ploaie, soare şi vânt, toate în acelaşi timp. Şi asta m-a făcut să apreciez mai mult momentele calme, ca cele de acum.

Timpul zboară şi înainte să ne dăm seama ajungem la panoul care semnalează ultimii 2km. Ce se schimbă  în partea finală este ... totul! Lăsăm pădurea şi ieşim într-o zona cu grohotiş, unde vântul este din nou stăpân. În acelaşi timp, drept răsplată parcă apar în faţa noastră gheţarul si lacul Perros. Este prima oară când văd un gheţar atât de mare, de atât de aproape. Nu-mi vine să cred cât de imens este. În acelaşi timp, imobilitatea îl face parcă şi mai impunător.

După, de parcă nu ar fi fost suficient cât am văzut azi, zărim în depărtare o căprioară. Îmi imaginez că suntem primii care ajungem azi pe aici şi nu a avut timp să se facă nevăzută. Surprinzător însă, pe măsură ce ne apropiem de ea nu se sperie de noi şi o putem studia în voie. Pare a fi un mascul, pentru că are coarne şi este destul de micuţ ca statură.

[Deşi atunci nu ştiam, căprioara aparţine unei specii numită huemul şi este specifică Anzilor.]

După ce terminăm şedinţa foto, ne pornim fără să ştim cât mai avem exact. Mă bucur când ajungem în camping la scurt timp după ce intrăm iar în pădure. Noaptea trecută vântul a fost extrem de puternic şi m-a făcut să îmi pun din nou problema că nu va rezista cortul. Vântul cobora de undeva de pe munte cu un zgomot care îi prevestea puterea şi creştea pe măsură ce se apropia de noi. M-am trezit periodic din cauza lui. Acum mă bucur că cel puţin azi nu vom avea problema asta pentru că suntem la adăpost.

Mâine va fi cea mai grea zi. Vom trece prin pasul John Gardner. Traseul este estimat la 11 ore şi probabil că atât va dura pentru că până acum am fost extrem de aproape de estimări. Ştiu însă că şi peisajele vor fi pe măsură, aşa că aştept cu teamă şi nerăbdare în acelaşi timp.











Rezumatul zilei: 
distanţă:12 km
durată: 4h30min
D+: 460m

Articolul face parte dintr-o serie despre circuitul nostru în Torres del Paine, Patagonia (o imagine de ansamblu a traseului se găseşte în primul articol). Torres del Paine este cel mai cunoscut parc naţional din Chile, fiind vizitat anual de aproximativ 150 000 de turişti. Are o suprafaţă de 2420km2.

Următoarele articole : 
#4 - Torres del Paine: gheţarul
#5 - Torres del Paine: lacul albastru
#6 - Torres del Paine: ploaia
Copyright 2015-2017 bramburaprinmunti