joi, 16 februarie 2017

#2 - Torres del Paine: delta de Patagonia


Seara şi dimineaţa vântul se opreşte şi atunci se face linişte. Prima oară am observat aseară, când m-am trezit şi nu ştiam ce lipseşte. A trebuit să treacă ceva timp până mi-am dat seama: puteam să îmi aud gândurile. Iar de dimineaţă a fost la fel.

luni, 13 februarie 2017

#1 - Torres del Paine: vântul


În Torres del Paine sunt două trasee importante: aşa-numitul W şi O-ul, care îl închide pe primul. W-ul este cel mai popular, pentru că e nevoie de doar 3-4 zile pentru a-l parcurge şi acoperă partea cea mai spectaculoasă a parcului. O-ul în schimb este pentru drumeţii de cursă lungă. Noi ne-am dorit să simţim parcul departe de aglomeraţie, să ne bucurăm în voie de el şi am ales a două variantă. Mai jos, puteţi vedea o imagine de ansamblu a traseului împărţit pe zile. Azi, vom povesti despre prima zi.

duminică, 8 ianuarie 2017

în drum spre capătul lumii - patagonia


Suntem pe ultima sută de metri înainte de Patagonia. Luni decolăm spre Chile, ţara care ne va fi gazdă timp de o lună. Am emoţii din nou. Şi un nod în stomac. Cred că e teama de necunoscut, faptul că nu ştim ce înseamnă normalitatea acolo, cum zice Rareş.

miercuri, 4 ianuarie 2017

apusuri, prieteni şi zăpadă în maramureş


De   când mă ştiu mi-a displăcut importanţa care se dă nopţii ce marchează trecerea dintre ani. În fiecare an inevitabil, încă de pe la sfârşit de noiembrie încep să fiu întrebată: ce faci de rev? De parcă trebuie neapărat să faci ceva şi mai mult decât atât, să planifici cu o lună înainte. De parcă statul acasă, cu o ciocolată caldă în mână şi cu timp pentru tine în care să te gândeşti la ce a fost şi la ce urmează nu e o opţiune. Nu, trebuie neapărat să mergi undeva.

joi, 29 decembrie 2016

cum a fost în 2016 şi ce-mi doresc de la 2017


2016 a fost un an plin, în care am trăit o grămadă de aventuri, am călătorit cu fiecare ocazie şi am căutat muntele mereu. Pe de altă parte însă nu vreau să creez impresia că a fost un an roz în totalitate. Au fost momente în care am fost supărată sau chiar am plâns cu lacrimi amare. Dar în acelaşi timp am primit câteva lecţii pe care sper că nu le voi uita prea curând.

joi, 22 decembrie 2016

oameni din trascău


Dimineaţă ne trezim din nou devreme pentru a pleca pe dealuri. A sosit ziua în care mergem la colindat pe la bătrânii de pe Valea Poienii. Pentru mine este al doilea an consecutiv când mă alătur grupului.

duminică, 11 decembrie 2016

prin cătune pe valea cernei


După prima noapte dormită iarna vreodată în cort, a doua nu ne speria deloc. Ştiam la ce să ne aşteptăm, cu o zi înainte nu ne fusese frig deloc, deci nu aveam motive de îngrijorare. În realitate a fost mai frig decât în noaptea anterioară, iar pe la 4 dimineaţa am făcut ochii mari. E adevărat că pe de o parte îmi era puţin frig, însă pe de alta aveam deja vreo 10 ore de somn. Pur şi simplu nu mai intra! Am reuşit totuşi cumva adorm din nou şi aşa am trecut cu bine de a doua noapte.

miercuri, 7 decembrie 2016

pe valea cernei de 1 decembrie


Ne-am hotărât să plecăm spre Herculane cu vreo 3 zile înainte abia. Deşi aveam înaintea noastră 5 zile întregi libere, un vis pe care reuşim să îl împlinim de regulă cu multe calcule făcute anterior şi cu sacrificiul câtorva zile preţioase de concediu, de data asta nu ne-am organizat din timp. Ultima perioadă a fost puţin aglomerată pentru noi şi nu ne-a rămas nici măcar energia de organiza ceva. Bine, de stat acasă oricum nu se punea problema. Undeva tot trebuia să mergem.
Copyright 2015-2017 bramburaprinmunti